După naștere, copiii prematuri trebuie îngrijiți într-o secția de terapie intensivă neonatală, un compartiment din spital special destinat tratamentului nou-născuților aflați în stare critică.
Aceștia sunt ținuți în incubatoare speciale, pentru a menține o temperatură corporală optimă. De asemenea, funcțiile vitale (cum ar fi ritmul cardiac și saturația de oxigen) sunt monitorizate continuu, cu ajutorul echipamentelor medicale.
Copiii născuți prematur pot necesita spitalizare timp de câteva săptămâni sau luni, în scopul asigurării unor condiții optime de creștere și dezvoltare a organelor vitale, până când vor putea supraviețui fără îngrijiri medicale.
Ce este logopedia neonatală?
Logopedia neonatală este o specialitate a logopediei axată pe munca cu nou-născuți, copii prematuri și copii la termen cu dificultăți de hrănire. De asemenea, este o zonă în care se desfășoară muncă și sprijin pentru alăptare și dificultățile care pot apărea în timpul dezvoltării acestuia.
Cu toate acestea, este necesar ca logopedul care efectuează acest tratament să aibă pregătire în domeniul specific al logopediei neonatale. Absolvenții facultăților de logopedie au acces la aceste specializări.
Activitatea logopedului pe secția de neonatologie începe prin evaluarea prezenței reflexelor orale, a forței și ritmului de supt a bebelușului odată ce acesta este stabil și în incubatorul propriu-zis. De asemenea, evaluează coordonarea dintre supt-respirație-înghițire pentru a determina dacă bebelușul poate îndeplini funcția de hrănire și mediul care va fi folosit pentru alimentație. Cu aceasta evaluare, logopedul va stabili daca este necesara efectuarea stimularii orale sau daca exista posibilitatea implementarii alăptarii orale (sân sau biberon) fara risc de aspiratie sau sufocare. În plus, logopedul informează și îndrumă părinții cu privire la cel mai sigur tip de hrănire și la procedurile de stimulare cele mai potrivite de urmat pe perioada spitalizării.
Situații în care intervine logopedul
Copilul prematur are dificultăți în funcțiile orofaciale, cum ar fi respirația și hrănirea (sugerea și înghițirea) și o lipsă de reflexe orale care vor fi necesare dezvoltării corecte a sistemului motor oral necesar pentru o înghițire corectă și sigură pe cale orală.
Aceste funcții sunt relevante deoarece păstrează viața nou-născutului; În plus, prin hrănire prin supt-înghițit se favorizează dezvoltarea armonioasă orofacială. Dacă aceste funcții sunt modificate, logopedul determină care metodă este cea mai potrivită pentru fiecare copil pentru a dezvolta în mod adecvat acea funcție și a declanșa adaptarea corectă a funcțiilor orofaciale.
Ca și terapeuți adesea întâlnim bebeluși și copii cu dificultăți de hrănire nediagnosticate; sau bebeluși cu sondă și fără stimulare orofacială, cu metode de hrănire inadecvate, cu persistența abilităților de hrănire imature, cu malnutriție, cu antecedente de pneumonie recurentă, cu reflex exagerat de vărsături, cu mare iritabilitate în timpul hrănirii, cu modificări neurologice, cu insuficiență respiratorie, cu vărsături și reflux nazal.
Utilizarea prelungită a sondelor îngreunează și întârzie dezvoltarea și coordonarea funcțiilor orofaciale, modifică comportamentul propriocentiv al regiunii bucale și poate produce exacerbarea reflexelor (vărsături), închiderea gurii, plânsul etc. ducând la respingerea hrănirii orale. Tubul este o opțiune bună atâta timp cât este combinat cu stimularea orofacială pentru a promova trecerea la hrănirea orală.
Tipuri de sonde
Tubul alimentar poate fi:
- Oro-gastric: are avantajul că nu obstrucționează fluxul de aer nazal și dezavantajul că interferează cu închiderea buzelor și cu funcția limbii și, prin urmare, dăunează mucoasei și dezvoltării sale motorii.
- Nazogastric: se fixează mai bine pe fata bebelusului si dezavantajele ca interfereaza cu inchiderea sfincterului velopalatin, reducand presiunea intraoral; pune limba înainte; și compromite o nară.
- Gastrotomie: Este un tub introdus direct în stomac prin intervenție chirurgicală. Are avantajul că poate fi folosit acasă și este plasat fără spitalizare prelungită. Ca dezavantaj, se întâmplă uneori ca la îndepărtarea acestuia după utilizare prelungită să se observe mișcare redusă sau atrofie esofagiană sau intestinală.
Dacă tubul este plasat la nivel nazogastric, interferează mai puțin în trecerea de la alimentația cu tub la alimentația orală fără sondă, deoarece cavitatea bucală este liberă și toate mișcările pot fi efectuate fără niciun fel de interferență.
Logopedul evaluează funcțiile și reflexele orofaciale din incubator; si incepe stimularea orofaciala in timp ce bebelusul se afla pe pieptul mamei sau al tatalui, deoarece este in acel moment cand bebelusul este de obicei relaxat si receptiv.
Este recomandabil să se efectueze stimularea înainte de fiecare hrănire, respectând întotdeauna momentul bebelușului, evaluând dacă acesta este receptiv la respectiva stimulare. Dacă în timpul intervenției sunt observate semne sau simptome de stres, intervenția trebuie oprită imediat sau nu va fi începută. Dacă copilul este somnoros, slăbit sau febril în acea zi, nu se va efectua nicio intervenție.
Cum lucrăm?
Crearea de terapii individualizate si specifice pentru fiecare bebelus bazate pe stimularea functiilor orofaciale prin terapie miofuncțională, necesară stimulării echilibrului între mușchii orofaciali, funcțiile neuromotorii si creșterea maxilo-facială.
Beneficiile stimulării miofuncționale în abilitățile motorii orale:
- Mușchii orofaciali se adaptează.
- Reflexul de supt se dezvoltă sau se accelerează.
- Se menține reflexul de sugere.
- Îmbunătățește rata de aspirație.
- Crește puterea și precizia actului de deglutiție.
- Oferă o mai bună coordonare între mișcările limbii și ale maxilarului, promovând o mai bună coordonare pentru supt, înghițire și respirație.
- Accelerează trecerea de la hrănirea prin sondă la hrănirea orală.
- Transformă hrănirea orală într-un proces plăcut.
Masaje
Logopedul lucrează pe propriocepția senzorială a zonei periorale și a buzelor. La început îl faci pe bebeluș să accepte aceste masaje și încetul cu încetul, dacă nu există respingere, lucrezi mușchii limbii, interiorul gurii și palatul. Toate acestea cu mișcări foarte blânde. Bebelușul poate simți dezgust față de aceste masaje, deoarece s-a născut prematur, nu a putut experimenta în pântecele mamei ducându-și o mână la față sau un deget la gură, mișcări pe care nu le poate efectua în incubator din slaba dezvoltare a muşchilor şi lipsa puterii.
- Prin masaje extra-orale putem provoca reflexul de căutare.
- Prin masaje intra-orale putem induce reflexul de aspirare, promova inchiderea buzelor, canalizarea; îmbunătățește ritmul, forța și coordonarea.
Stimularea senzorială va fi tactilă, termică (glisează stimulul de la capătul distal spre capătul proximal), gustativă (apă, ser zaharat, ser fiziologic, lapte…) și texturantă (lichid, nectar, miere, semisolid și solid) . Toate acestea prin folosirea degetului mic, a suzetelor anatomice și fiziologice. Tipurile de stimuli și materiale vor fi adaptate fiecărui copil, nu este posibil să se creeze un protocol pentru toate cazurile.
Aspirație nenutritivă și nutritivă
Se recomandă stimularea sistemului motor senzorial oral prin sugerea nenutritivă. Mai mult, este indicat ca in timpul aportului enteral, fie nazogastric sau orogastric, aspiratia nenutritiva sa fie stimulata, in acest fel bebelusul execută miscarile bucale cu senzatia de satisfactie; Bebelusul asociaza actul supului cu senzatia de hrănire, se elibereaza hormoni intestinali care favorizeaza maturizarea gastrointestinala.
Logopedul lucrează la aspirația nenutritivă deoarece la efectuarea acesteia au loc structurile bucale care participă la dezvoltarea musculo-scheletale orofaciale. Deși funcția musculară a nou-născutului se limitează la lactație, mușchii masticatori funcționează activ și constituie punctul de plecare pentru dobândirea unor modele mai complexe.
Suptul de nutrienți este important pentru mamă deoarece are loc o scurgere de lapte din sânul mamei. Pentru bebelus are o functie calmanta, sociala si nutritiva.
Trecerea la hrănirea orală
Pentru a evalua dacă copilul este pregătit să facă tranziția de la alimentația cu tub la alimentația orală, trebuie evaluată stabilitatea pulmonară, cardiacă și gastrică. Copilul va trebui să fie alert, dar calm. Va trebui să puteți menține o postură mai verticală, așa cum este indicat de logoped. Trebuie să fie prezente reflexe defensive. Trebuie să fi inițiat răspunsuri lingvistice transversale; să înceapă rapid să suge și să mențină aspirația timp de 12 până la 15 minute cu forța necesară și într-un ritm stabil, fără semne de stres și manifestând apetit sau interes pentru mâncare.
În absența acestor condiții sau în prezența semnelor de tahicardie, bradicardie sau apnee, trecerea la hrănirea orală va trebui amânată.
Stimulare orală cu sondă gastrică. Pași:
- Stimularea orofacială înainte de hrănire.
- Stimularea SN în timpul hrănirii cu tub.
- Introduceți un biberon sau un sân la început, cu foarte puțin lapte și completați cu un tub.
- Creșteți cantitatea progresiv.
- Scoateți tubul când luați cantitatea prescrisă de nutriționist.
Folosirea suzetei/biberonului
Folosirea secetei/biberonului inadecvat poate provoca sufocare (daca iese mult flux de lapte), bebelusul ar avea dificultati in gestionarea si controlul lichidului si miscarile anteroposterioare ale limbii nu ar fi dificile. Dacă gaura este prea mică, poate provoca suprasolicitare la extragerea laptelui, oboseală musculară și tulburări de respirație.
Ar trebui folosite mameloanele anatomice care sunt cel mai asemănătoare cu sânul mamei. Mamelonul trebuie să fie scurt, cu orificiul mic și acesta ar trebui să fie situat în partea de sus. Ar trebui să aibă dimensiunea potrivită pentru gura bebelușului, fără a depăși treimea mijlocie a limbii. Nu trebuie să fie prea moale, nici să provoace reflexul de vărsături și trebuie să fie curat.
Suzeta/biberonul cu forma anatomică promovează închiderea buzelor și susține buzele, promovând presiunea intraorală negativă. Promovează controlul fluxului de lapte. Îmbunătățește coordonarea supt-înghițire, provocând mai puține pauze. Deoarece orificiul se află în partea de sus, fluxul de lapte nu se îndreaptă spre regiunea posterioară a cavității bucale. Bebelușul va coordona mai bine suptul-înghițirea-respirația, evitând sufocarea și riscul de sufocare.
Suntem pentru a te ajuta!
Găsești mai multe informații consultând bibliografia specifică:
- American Speech-Language Hearing Association (2009). The Complexity of Transitioning to Oral Feeds in Preterm Infants, Special Interest Group. Perspective on Speech Science and Orofacial Disorders, 19(1), 52-57
- Campos Montero, Z. I. (2010). Problemas de alimentación en lactantes. Segunda parte: fase oral y faríngea. Artículo de revisión. Acta pediátrica costarricense, 22 (1), 14-22.
- Le Metàyer, M. (1995). Reeducación cerebro-motriz del niño pequeño. Barcelona: Editorial Masson.
- Piñero Peñalver, J., Pérez-López, J., Vargas Torcal, F., y Candela Sempere, A.B. (2014). Atención Temprana en el ámbito Hospitalario. Madrid: Editorial Piramide.
- Reiss, J. (2005). “Long-term outcomes for extremely low-birth-weight infants”. Edit Jama.
- Villamizar Carvajal, B., Vargas Porras, C., y Díaz Martínez, L. A. (2010). El progreso de la alimentación oral del recién nacido prematuro. Salud Universidad Industrial Santander. 42, 262-270
