Cum te-ai simți dacă ai pierde brusc capacitatea de a vorbi, de a citi, de a scrie sau de a înțelege ceea ce îți spun alții?  Cu siguranță îți poți da seama de limitările în a putea îndeplini majoritatea sarcinilor pe care le faci zilnic. Și este posibil să fiți, de asemenea, conștienți de relevanța limbajului vorbit și scris în viața noastră. Aceasta este provocarea cu care se confruntă persoanele care suferă de afazie. O tulburare care îți poate schimba viața brusc. În acest articol, veți afla, printre altele, diferitele tipuri de afazie, cauzele, diagnosticul și opțiunile de tratament disponibile.

CE ESTE AFAZIA?

Afazia este o tulburare de limbaj care poate afecta comunicarea oamenilor după un accident vascular cerebral, leziuni cerebrale, tumori sau boli degenerative precum Alzheimer.

Persoanele care suferă de afazie pot avea dificultăți de a vorbi, de a înțelege, de a citi și de a scrie. Acest lucru poate avea un impact mare asupra vieții de zi cu zi și a mediului înconjurător. Simptomele pot varia ca severitate, de la dificultăți ușoare de comunicare până la pierderea completă a limbajului. Prin tratamentul terapiei logopedice, pacienții afectați își pot reabilita abilitățile de comunicare pierdute și pot duce o viață plină și satisfăcătoare.

TIPURI DE AFAZIE

Există diferite tipuri de afazie, care sunt clasificate în funcție de simptomele pe care le prezintă persoana și de zona creierului care a fost afectată.

  1. AFAZIA BROCA

Cunoscută și sub denumirea de afazie motorie sau expresivă, apare atunci când regiunea creierului (în principal lobul frontal) responsabilă de producerea vorbirii este deteriorată. Persoanele cu afazie Broca au dificultăți în a vorbi, dar pot înțelege limbajul vorbit și scris. Ei vorbesc adesea într-o limbă telegrafică, folosind cuvinte izolate sau fraze scurte, iar vorbirea lor este de obicei lentă și greoaie. Cititul și scrierea prezintă modificări similare cu cele produse în limbajul lor oral. Numirea este de obicei afectată.

2. AFAZIA WERNICKE

Cunoscută și sub denumirea de afazie senzorială sau receptivă, apare atunci când regiunea creierului (zona temporo-parietală) responsabilă de înțelegerea limbajului vorbit și scris este deteriorată. Persoanele cu afazie Wernicke pot vorbi fluent, dar cuvintele lor pot fi confuze, incoerente, fără sens, în afara contextului sau inventate. Acest lucru poate determina interlocutorul să aibă probleme în înțelegerea limbajului lor, deoarece persoanele cu afazie Wernicke nu sunt adesea conștiente de erorile lor și nu se autocorectează.

3. AFAZIE GLOBALĂ

Afazia globală este cea mai gravă formă de afazie. Apare atunci când o zonă mare a creierului care controlează atât producția, cât și înțelegerea limbajului este deteriorată. Se caracterizează printr-o pierdere completă sau aproape completă a limbajului vorbit și scris, precum și dificultăți de înțelegere a limbajului. Nu există repetare sau este minimă.

4. AFAZIA DE CONDUCȚIE

Afazia de conducție apare atunci când regiunea creierului responsabilă pentru legătura dintre înțelegerea și producția limbajului este deteriorată. Persoanele cu afazie de conducere au adesea dificultăți în a repeta ceea ce li s-a spus, citind și scriind, iar vorbirea lor poate fi dificil de înțeles. Pe de altă parte, pot vorbi fluent și pot înțelege limba vorbită.

5. AFAZIE TRANSCORTICALĂ MIXTĂ

Leziunile care produc acest tip de afazie afectează de obicei zonele frontale, temporale și parietale ale emisferei dominante. Această afazie combină simptomele afaziei Broca și afaziei Wernicke. Se caracterizează prin vorbire nefluentă, cu modificări ale înțelegerii, capacitatea de a numi și de a citi și scrie. Repetarea este relativ păstrată.

6. AFAZIE TRANSCORTICALĂ MOTORIE

Zona afectată este situată în regiunea frontală a creierului, în special în cortexul motor suplimentar și/sau zona lui Broca. Persoana cu acest tip de afazie are un limbaj nefluent, cu repetare relativ bună, deși pot apărea repetiții involuntare numite ecolalie. Cititul este de obicei mai bine păstrat decât scrisul.

7. AFAZIE TRANSCORTICALĂ SENZORIALĂ

Apare atunci când se produce leziuni în zone ale lobului parietal și/sau lob temporal. Simptomele sunt similare cu afazia lui Wernicke: vorbire fluentă, dar lipsită de sens, cu abilități de înțelegere foarte compromise și dificultăți în regăsirea cuvintelor și în citire și scriere. Cea mai importantă diferență față de afazia lui Wernicke este o repetare relativ conservată.

8. AFAZIE ANOMICĂ

Afazia anomică apare atunci când girul unghiular și girusul supramarginal situate în regiunea parietală sunt afectate. Persoanele cu afazie anomică au adesea dificultăți în a-și aminti anumite cuvinte sau în a găsi cuvântul potrivit pentru a descrie ceva, dar pot vorbi și înțelege limba vorbită. Discursul lui nu este foarte fluent, cu multe opriri în timp ce caută cuvinte sau ocoliri pentru a explica cuvântul. Lectura este păstrată, dar scrisul a fost afectat. Este cel mai frecvent tip de afazie.

CAUZELE AFAZIEI

Cauzele afaziei pot varia, dar toate implică o leziune a creierului care afectează capacitatea unei persoane de a comunica eficient.

  • Accident vascular cerebral: un accident vascular cerebral apare atunci când alimentarea cu sânge a creierului este întreruptă, din cauza blocării unui cheag de sânge sau a unui vas de sânge rupt. Dacă întreruperea fluxului sanguin este minimă, limbajul își revine în câteva ore sau zile. Cu toate acestea, dacă oprirea este prelungită, neuronii mor deoarece nu primesc oxigenul transportat de sânge. Din acest motiv, este esențial să mergi cât mai curând la urgență atunci când te confrunți cu o problemă pentru a vorbi.
  • Traumatism la cap: aceasta poate apărea ca urmare a unui accident de mașină, a unei căderi sau a unei lovituri la cap.
  • Tumora pe creier: O tumoare pe creier poate pune presiune asupra zonei creierului responsabilă de limbaj și poate provoca afazie.
  • Infecție sau inflamație a creierului.
  • Boli degenerative ale creierului, cum ar fi boala Alzheimer, demența sau boala Parkinson. Acest tip de afazie care se dezvoltă treptat este grupat sub denumirea de afazie primară progresivă.
  • Tulburări genetice: într-o minoritate de cazuri, s-a detectat că afazia poate fi ereditară. Unele tulburări genetice pot crește riscul de apariție a afaziei.
  • Episoade convulsive: pot genera afazie temporară.

PREVENȚIE

Afazia poate fi prevenită printr-un stil de viață sănătos: fumatul interzis, mâncare sănătoasă și exerciții fizice regulate. Acest lucru se datorează faptului că tutunul, colesterolul și excesul de greutate sunt factori de risc pentru un accident vascular cerebral. De asemenea, este important să evitați comportamentele care prezintă risc de cădere și lovituri.

DIAGNOSTICUL

În general, medicul neurologul și logopedul specializat în tulburări neurologice sunt cei care realizează procesul de diagnosticare a afaziei, care de obicei include următoarele faze:

  1. Utilizarea tehnicilor de neuroimagistică

Tehnici precum tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică permit vizualizarea creierului și determinarea cauzei care stau la baza afaziei și amploarea leziunii. În funcție de cauză, aceste imagini ale creierului vor permite și urmărirea acestuia.

2.  Evaluarea inițială a vorbirii și a limbajului

Logopedul va colecta informații despre simptomele prezentate, debutul acestora și alte particularități ale situației generate. De asemenea, vor fi efectuate teste specifice pentru a evalua capacitatea persoanei de a vorbi, citi, scrie și înțelege limbajul vorbit și scris.

3. Evaluare neurologică completă

În plus, evaluarea vorbirii și limbajului poate fi extinsă la alte funcții cognitive precum atenția, flexibilitatea cognitivă, memoria, etc.

TRATAMENT

Terapia logopedică ajuta pacientul în a recupera abilitățile pierdute ale limbajului.

Este important ca terapia logopedică să se înceapă cât mai devreme după producerea leziunii cerebrale, astfel încat recuperarea totală sau parțială să aibă mai multe sanse de succes. Trebuie ținut cont că terapia logopedică se desfășoară gradual iar rezultatele nu apar peste noapte și depind în mare măsură de gravitatea leziunii suferite, voința de recuperare a pacientului și sprijinul oferit de familie. Un suport pozitiv din partea familiei poate ajuta substanțial în acest sens. Se recomandă vorbirea lentă si directă, în puține cuvinte si ascultarea cu atenție.

Lăsate netratate, atât tulburarea de vorbire cât și cauza care a generat-o se vor agrava cel mai probabil. De aceea, un diagnostic și o intervenție timpurie este importantă pentru o recuperare eficace.

Suntem pentru a te ajuta!