Disfagia poate avea consecințe grave și complicații pentru sănătatea și calitatea vieții persoanelor care suferă de ea. Unele dintre consecințe pot fi:
- Malnutriție și deshidratare: dificultatea de a ingera alimente și lichide poate duce la o reducere a aportului de nutrienți necesari menținerii sănătății. Disfagia poate afecta, de asemenea, capacitatea de a înghiți medicamente, ceea ce poate afecta tratamentul bolii și poate agrava simptomele.
- Risc de aspirație, pneumonie și alte infecții respiratorii: aspirația apare atunci când alimentele sau lichidele intră în căile respiratorii în loc de tractul digestiv. Aspirația poate provoca pneumonie și alte infecții respiratorii, în special la vârstnici și la cei cu un sistem imunitar slăbit, ceea ce poate duce la deces.
- Sufocare: sufocarea apare atunci când o bucată de mâncare se blochează în căile respiratorii și blochează parțial sau complet fluxul de aer. Dacă blocajul este complet și manevrele indicate nu au efect, persoana poate deceda.
- Citofobie (frica de a mânca): Experiențele traumatice de sufocare și senzațiile de durere la înghițire pot provoca o mulțime de anxietate persoanei care poate dezvolta chiar și o fobie de a mânca. Acest lucru poate duce la o restricție severă a alimentelor, afectând grav sănătatea.
- Scăderea vieții sociale: Oamenii pot evita evenimentele în care sunt ingerate alimente și/sau lichide, astfel încât relațiile sociale pot fi grav afectate.
Cum se pune diagnosticul?
În multe ocazii, disfagia este secundară gravității tulburării de bază care o provoacă. Cu toate acestea, este foarte important să identificați și să tratați disfagia precoce, deoarece poate avea consecințe grave asupra sănătății.
Diagnosticul disfagiei presupune o evaluare amănunțită a simptomelor și a cauzei care stau la baza. Procesul de diagnostic începe de obicei cu o revizuire a istoricului medical și culegerea de informații despre simptome, debut și evoluție. Se evaluează musculatura orofacială: mobilitatea limbii, buzelor și maxilarului, precum și evaluarea forței și coordonării musculare necesare pentru o înghițire adecvată.
Când se suspectează disfagie, pot fi aplicate diferite probe, printre care se numără următoarele:
- Videofluoroscopie: pacientul înghite o substanță de contrast amestecata cu lichide sau alimente de diferite consistente. Specialistul ORL-ist vizualizează cursul substanței și dificultățile care pot apărea în diferitele etape: orală, faringiană și esofagiană, precum și eventualele aspirații.
- Endoscopie: endoscopul, un tub flexibil cu un fascicul de lumină sau o cameră la capăt, este introdus în nas sau gât. Permite observarea modificărilor la nivelul faringelui, gâtului și esofagului.
- Manometria esofagiană: Se realizează printr-un cateter introdus prin nas sau gură care ajunge în esofag. Permite măsurarea contracțiilor musculare ale esofagului în timpul deglutiției.
- Scanarea CT a esofagului: pacientul stă întins pe o masă care alunecă într-un scaner CT. Scanerul preia mai multe imagini în secțiune transversală ale esofagului, din unghiuri diferite, iar computerul procesează aceste imagini pentru a crea o reprezentare tridimensională a esofagului. Un RMN poate fi, de asemenea, efectuat în același scop.
Pe lângă aceste probe, poate fi necesar să se efectueze tehnici de neuroimagistică pentru a detecta anomalii la nivelul creierului sau teste electromiografice pentru a verifica activitatea musculară și astfel a detecta cauza de bază.
Alimente care fac dificilă deglutiția:
Este important să știți ce alimente pot îngreuna înghițirea persoanelor cu disfagie și să evitați pe cât posibil consumul acestora.
- Alimente cu două consistențe: alimente care nu au o textură uniformă precum iaurt cu bucăți de fructe, portocale, supă cu tăiței, alimente solide cu sos…
- Alimente care se sfărâmiciază ușor: fursecuri, pâine prăjită, aluat foietaj, nuci…
- Alimente lipicioase: miere, banane, ciocolată, felii de pâine, caramel…
- Alimente fibroase: ananas, sparanghel, fasole verde…
- Mâncare cu semințe, oase sau spini...
Cum poate fi tratată disfagia?
Tratamentul disfagiei depinde de cauza de bază și de tipul de disfagie pe care o are pacientul. Tratamentul disfagiei trebuie să fie individualizat și adaptat nevoilor și abilităților pacientului, care pot necesita modificări pe măsură ce nevoile pacientului se schimbă.
Dacă disfagia este temporară și se datorează unei infecții sau unei leziuni, tratamentul poate fi la fel de simplu ca o perioadă de odihnă și evitarea anumitor alimente. Cu toate acestea, dacă disfagia este de lungă durată, poate fi necesară o abordare multidisciplinară, care poate include mai multi specilisti: ORL-ist, gastroenterolog, dietetician-nutriționist, logoped specialist în Terapie Miofuncțională Orofacială, chirurg specializat, psihologul, etc.
Scopul tratamentului este de a îmbunătăți siguranța și eficacitatea deglutiției pentru a preveni complicațiile pe care le-am descris mai sus.
