Cu ocazia zile mondiale a conștientizării autismului, dorim să profităm de ocazie pentru a vorbi despre ce este Tulburarea din Spectrul Autismului (TSA) și care ar fi semnele de avertizare de care trebuie să ținem cont în primele luni de viață ale copilului.
Autismul este o tulburare de dezvoltare care afectează comunicarea și comportamentul. Deși poate fi diagnosticat la orice vârstă, se spune că este o tulburare de dezvoltare, deoarece simptomele apar, în general, în primii doi ani de viață. Autismul implică toate palierele de dezvoltare, cognitiv, comportamental, motricitate grosieră, motricitate fină, practic sunt afectate toate laturile care privesc dezvoltarea normală a unui copil.
Autismul este cunoscut ca fiind o tulburare „de spectru” deoarece există o mare variație în tipul și severitatea simptomelor experimentate. Apare în toate grupurile etnice, rasiale și economice. Autismul nu este o boală, ci o tulburare de comportament, din acest motiv diagnosticul nu poate fi pus prin analize de sânge, analize ADN sau alte investigații clinice. Singurul mod prin care un medic psihiatru în pediatrie pune diagnosticul de autism este prin observarea comportamentului copilului. De obicei, TSA poate fi diagnosticat în mod fiabil până la vârsta de doi ani. De aceea, implicarea părintelui este esențială, pentru că el trebuie să observe primul dacă apare ceva anormal în dezvoltarea celui mic.
Mulți copii cu TSA prezintă diferențe de dezvoltare față de grupa lor de vârstă atunci când sunt bebeluși. Aceste diferențe sunt legate în special de abilitățile lor sociale și lingvistice. Deși, în general, copiii se ridică, se târăsc și merg la timp, deseori pot fi observate tulburări neobservate în dezvoltarea gesturilor, a jocului de simulare și a imitației, a limbajului și a abilităților sociale. Pe lângă întârzierile de vorbire și diferențele de comportament, familiile pot observa că copilul nu interacționează sau interacționează diferit față de ceilalți copii.
Un copil cu TSA nu va avea exact aceleași simptome ca un alt TSA, numărul și severitatea simptomelor pot varia foarte mult, chiar și în cadrul aceluiași copil. Vrem să facem clar că semnele pe care urmează să le discutăm sunt orientative și că pot sau nu să apară, așa că este important să vizitați un specialist.
Vom trece în revistă cele mai frecvente simptome în primele luni, dar mai întâi vom vorbi despre diferențele sociale și comunicative generale care pot exista:
DIFERENȚE SOCIALE
- Nu stabilește contact vizual sau acest lucru este minim.
- Nu răspunde la zâmbetul părintelui sau la alte expresii faciale.
- El nu se uită la obiectele sau evenimentele la care părinții se uită sau spre care arată și, prin urmare, copilul nu arată nici obiecte sau lucruri pentru a-i determina pe părinți să-l privească.
- Nu ia obiecte de interes pentru a le arăta părinților săi.
- Expresii faciale absente și, dacă le are, nu sunt potrivite.
- Este incapabil să perceapă ce ar putea gândi sau simți alții observându.le expresiile faciale.
- Nu manifestă îngrijorare sau empatie față de ceilalți.
- Nu își poate face prieteni sau nu este interesat să facă acest lucru.
DIFERENȚE COMUNICATIVE
- Nu arată obiecte pentru a indica nevoia sau pentru a le împărtăși altora.
- Nu spune cuvinte simple la 16 luni.
- Absența vorbirii, sau vocabular foarte limitat la 2 ani.
- Repetă exact ceea ce spun alți oameni fără să înțeleagă semnificația (ecolalie).
- Nu răspunde la numele său, dar răspunde la alte sunete (claxonul unei mașini, sunetul unui animal etc.).
- Adesea se referă la sine ca „tu” și la alții ca „eu” și poate amesteca pronumele.
- De obicei nu pare să vrea să comunice.
- Nu începe sau nu continuă o conversație.
- Nu folosește jucării sau alte obiecte pentru a reprezenta oameni sau viața reală în jocul de simulare.
CUM RECUNOSC PREZENȚA UNEI ALTERĂRI ÎN DEZVOLTAREA UNUI COPIL?
Câteva exemple care pot ajuta părinții să identifice simptomele:
LA 12 LUNI
- Un copil cu dezvoltare tipică întoarce capul când aude numele său.
- Un copil cu TSA poate să nu se întoarcă, chiar și după ce îi este strigat numele de mai multe ori, dar poate răspunde la alte sunete.
LA 18 LUNI
- Un copil cu dezvoltare tipică arată cu degetul, face gesturi sau expresii faciale, iar în caz de întârziere a limbajului, la fel s-ar întâmpla, deoarece astfel își compensează lipsa de vorbire și caută a se face înțeles.
- Un copil cu TSA poate să nu încerce să compenseze lipsa lui de limbaj sau se poate limita la a vorbi imitând sau repetând ceea ce aude, uneori în mod exagerat.
LA 24 DE LUNI
- Un copil cu o dezvoltare tipică aduce o imagine sau o fotografie pentru a-și arăta părinții și împărtășește bucuria pe care i-o provoacă această imagine.
- Un copil cu TSA poate aduce, de exemplu, o sticlă sau un recipient cu bule de săpun pentru ca unul dintre părinți să le deschidă, dar nu fac contact vizual cu ei și nu arată bucurie în a se juca împreună.
Acestea sunt doar câteva dintre semnele cele mai comune și mai ușor de detectat de către familii, dar dacă există și alte simptome care provoacă îngrijorare în rândul părinților cu privire la modul în care se joacă, învață, vorbesc, acționează sau se mișcă, este necesar să se consulte cât mai curând posibil cu specialiştii necesari.
Dacă diagnosticul este în sfârșit TSA, trebuie sa știi ca evoluția si prognosticul depind de fiecare caz și de severitatea simptomelor, dar tine minte… un diagnostic precoce poate face diferența!
Deși este o tulburare care durează toată viața, tratamentele și intervențiile terapeutice pot îmbunătăți simptomele și capacitatea de dezvoltare a persoanei.
Urmărește-ne pe Instagram
