Când vorbim despre dizartrie, ne referim la o tulburare de vorbire la nivel motor și care este asociată cu tulburări ale respirației, ritmului, funcției laringiene și de pronunție. Adică dizartria reprezintă o afecțiune care presupune o tulburare a vorbirii, apăruta ca rezultat al slăbirii mușchilor implicați în vorbire. Aceasta slăbire a mușchilor implicați in actul vorbirii este cauzată, de obicei, de afecțiuni neurologice.
Estimările variază în funcție de localizarea leziunii, de natura si cauza afecțiunii.
Dizartria este un simptom comun al multor afecțiuni neurologice și, prin urmare, este frecvent asociată cu acest tip de problemă.
Originea dizartriei poate fi foarte variată, ținând cont de faptul ca orice alterare la nivel neurologic o poate provoca. Între cauzele cele mai frecvente putem întâlni: de la o leziune la cap, o tromboză, o tumoare pe creier, un accident vascular cerebral sau boli degenerative precum Alzheimer, Parkinson și Demență, până la consumul de anumite medicamente precum narcoticele sau sedativele.
Indiferent de originea sa, pentru a vorbi despre dizartrie trebuie să existe o leziune într-o anumită zonă a creierului, care este responsabilă de execuția și planificarea ordinelor motorii (atât la nivelul vorbirii, cât și la nivelul extremităților, capului, gâtului…). În multe cazuri, sistemul nervos poate emite ordine corect, dar mișcările motorii nu pot fi executate corect.
Persoanele care prezintă dificultăți de vorbire pot merge la un medic specialist neurolog, psihiatru sau la logoped pentru o evaluare completă a limbajului.
În funcție de localizarea leziunii neurologice, putem întâlni diferite tipuri de dizartrie: spastică, flască, ataxică, hipokinetică, hiperkinetică.
După diagnostic logopedul este specialistul care v-a lucra cu pacientul pentru reabilitarea vorbirii și celorlalte afecțiunii prezente.
Simptome de dizartrie
Simptomele dizartriei variază între persoane și depind de cauza afecțiunii și de severitatea acesteia. Dizartria are un efect profund asupra pacientului și a familiilor acestora, deoarece comunicarea este integral legată de exprimarea personalității și a relațiilor sociale.
Unele dintre cele mai frecvente simptome și alterații la persoanele cu dizartrie sunt:
- Bâlbâială sau vorbire neinteligibilă din cauza problemelor de pronunție.
- Ritmul neregulat sau anormal al vorbirii, poate fi neobișnuit de lent sau prea rapid sau monoton.
- Volumul neregulat al vorbirii: vorbind în șoaptă sau vorbind prea tare.
- Timbrul vocii nazale sau hipernazale, răgușeală sau voce respirabilă.
- Sialoree (salivare excesivă)
- Tulburări de înghițire: dificultate la mestecat și la înghițirea alimentelor.
- Disfagie
In general, nu toți pacienții cu dizartrie prezinta aceleași simptome, aceasta va depinde de afectarea neurologică, motiv pentru care vom constata ca în dizartria ușoara, vorbirea este de obicei inteligibila, iar intensitatea si viteza vorbirii sunt mai puțin afectate. Pe de altă parte, în dizartria moderată aceste simptome cresc și uneori vorbirea este de neînțeles. Iar când dizartria este severă, mobilitatea mușchilor faciali este destul de afectată, iar simptomele sunt mai vizibile.
Cum ajută un logoped persoanele cu dizartrie?
După evaluarea pacientului, logopedul va determina cea mai potrivită metodă terapeutică pentru a ajuta la îmbunătățirea capacității de vorbire. Tratamentul va depinde foarte mult de cauzele și de nivelul de afectare pe care pacientul îl are de a comunica, în funcție de alterațiile prezente se va începe terapia individualizată, în care se vor efectua exerciții/tehnici care vor ajuta la recuperarea și reabilitarea tulburărilor prezente.
Terapia logopedică are la bază următoarele obiective:
- Reabilitarea respirației: tehnici care ajuta la creșterea sau scăderea volumului vocii, ritmului, etc.
- Îmbunătățirea articulației sunetelor și vocabularului afectat.
- Terapie Miofuncțională Orofacială ne ajuta la echilibrarea mușchilor faciali.
- Corectarea alterațiilor la nivelul masticației și degluției.
- Reabilitarea/adaptarea dificultăților de înghițire și alimentare (disfagie).
- Ajutăm pacientul să învețe metode alternative de comunicare, precum folosirea indiciilor sau gesturilor vizuale, a plăcilor de comunicare cu pictograme sau a instrumentelor tehnologice prin intermediul dispozitivelor electronice.
- Îndrumăm și ajutăm membrii familiei să obțină o comunicare mai bună cu persoana afectată.
Persoanele care suferă de dizartrie trebuie sa fie încurajate și susținute de oamenii din jurul lor prin diferite gesturi precum: li se acorda suficient timp sa își exprime ideile; nu sunt corectați; nu le sunt terminate frazele de către alți interlocutori; sunt reduse zgomotele care le pot distrage atenția; sunt incluse in conversație cat mai mult; li se vorbește normal- cei mai mulți oameni cu dizartrie îi înțeleg perfect pe cei din jur; prin urmare, nu este nevoie sa li se vorbească mai lent.
Suntem pentru a te ajuta!
