Paralizia facială (PF) constă în incapacitatea parțială sau totală de a efectua mișcări musculare voluntare pe o parte a feței. Este cauzata de o alterare a nervului facial (VII), care nu transmite ordine nervoase mușchilor faciali afectați.
Există doi nervi faciali; câte unul pe fiecare parte a feței. Nervul facial părăsește baza craniului, traversează urechea medie și glanda parotidă, unde se împarte în cele cinci ramuri ale sale (temporal, zigomatic, bucal, mandibular și cervical). Aceste ramuri permit funcția motorie a diferiților mușchi faciali. În funcție de localizarea leziunii vom găsi două tipuri de paralizie facială:
PF poate fi centrală (PFC) sau periferică (PFP). Prima este cauzata de implicarea sistemului nervos central si apare de obicei la pacienții cu factori de risc cardiovascular sau vârsta înaintata. Va provoca dificultăți de mișcare doar în jumătatea inferioară a feței (fără a modifica mobilitatea ochiului sau a sprâncenei).
În timp ce paralizia facială periferică, mai cunoscută sub numele de paralizia lui Bell, modifică mișcarea mușchilor faciali pe toată partea feței afectate, constituind un tablou clinic caracteristic în care există o ștergere a pliului nazolabial pe partea patologică, o deviație a buzei comisurii către partea sănătoasă, o alterare a închiderii ochiului pe partea afectată și o cădere a pleoapei inferioare.
În plus, se pot adăuga și consecințe psihologice, întrucât modificarea expresiei faciale provoacă pacientului un sentiment de pierdere a personalității, frustrare și uneori angoasă și depresie. Din toate aceste motive, cunoașterea adecvată a acestei patologii și a tratamentului ei este esențială.
Originea paraliziei, în cele mai multe cazuri, este necunoscută. Cea mai frecventă pare să fie o infecție virală, de exemplu herpes simplex sau virusul herpes zoster. În aceste cazuri, se crede că nervul facial devine inflamat ca reacție la infecție. Alte cauze care pot duce la această patologie sunt tumorile, infarctul, malformațiile vasculare cerebrale, precum și traumatismele craniene cu fractură a osului temporal.
In majoritatea cazurilor, paralizia Bell se remite in mod spontan in câteva săptămâni pana la câteva luni, iar majoritatea persoanelor se recuperează complet. Cu toate acestea, unele persoane pot prezenta o recuperare parțiala sau pot avea nevoie de terapie de reabilitare faciala pentru a-si restabili funcția musculara si expresivitatea fetei. Acestea pot include tehnici de exerciții faciale, masaj, stimulare electrica si alte terapii care pot ajuta la restabilirea controlului si mobilității fetei. Specializarea în Terapie Miofuncțională Orofacială ne permite tratarea paraliziei faciale, obiectivul terapiei miofuncționale este recuperarea mobilității mușchilor orofaciali afectați, corectare mestecației și deglutiție prin exerciții, atât pasive, cât și active, exerciții care au ca scop tonifierea, mobilizarea si conferirea elasticității mușchilor orofaciali.
Pacientul care prezintă simptome trebuie să se prezinte la un serviciu de urgență sau la neurolog pentru a putea fi examinat și diagnosticat.
Suntem pentru a te ajuta!
