Respirația bucală apare atunci când aerul este introdus în sistemul respirator prin cavitatea bucală și nu prin nas, ceea ce provoacă un set de modificări:
- Absența sigilului buzelor pentru a permite aerului să treacă. Acest lucru va face ca buzele și mușchii faciali să devină hipotonici, astfel încât nu vor conține sau modela creșterea arcadelor dentare. Aerul care intră prin gură împinge lamele palatine în sus dar nu întâlnește forța opusă a coloanei de aer nazal, astfel încât palatul rămâne sus și căile nazale sunt scurtate.
- Limbă joasă. Limba este așezată intr-o poziție joasa pentru a permite trecerea coloanei de aer, încetând astfel sa modeleze palatul si stimulând creșterea lamelelor palatine in sens transversal, ceea ce determina apariția îngustării palatine.
- Postura greșită. Pentru a mări spațiul de trecere a aerului, pacientul avansează craniul, ceea ce favorizează o modificare a relației dintre acesta și coloana cervicală și, în consecință, modifică poziția osului hioidean. Având în vedere numărul mare de mușchi liniari introduși în acesta, poziționarea proastă a hioidului va afecta negativ plasarea limbii.
În calitate de logoped specialist in Terapie Miofuncțională, observ în fiecare zi îmbunătățirea pe care o experimentează pacienții noștri atunci când respectă planurile de tratament și când adoptăm o abordare multidisciplinară, ceea ce este foarte satisfăcător pentru mine.
În plus, există o relație strânsă între funcția respiratorie și modelul de creștere cranio-facială. Prin urmare, orice tulburare prezentă la nivelul căilor aeriene superioare poate determina modificări ale creșterii și dezvoltării faciale, în special la nivelul treimii mijlocii și inferioare ale feței: RESPIRAȚIA ORALĂ ARE INFLUENȚĂ DECISIVĂ ÎN INSTALAREA UNEI MALOCLUZII.
În mod clasic, următoarele caracteristici morfologice și simptome au fost observate la pacienții care au suferit această problemă în timpul copilăriei.
- Maxilarul superior mai îngust și mai mic
- Fata lungă
- Mușchii faciali mai slabi decât ar trebui
- Mestecarea ineficientă a alimentelor
- Tipar de respirație incorect, respirație „superficială”.
- Tendința la carii și boli ale gingiilor
- Dureri de stomac, probleme digestive și gaze
- Tulburări de somn, sforăit și apnee în somn
- Recidive la tratamentele dentare ortodontice efectuate
- Hiperactivitate și tulburări de concentrare la copii
- Oboseală cronică și somn în timpul zilei la adulți
- Dureri orofaciale și bruxism
- Disfuncție la nivelul articulației temporomandibulare
În funcție de gradul de afectare, compensațiile și adaptările (îngrijirea medicală și stomatologică acordată de-a lungul anilor) aceste trăsături și probleme vor fi mai mult sau mai puțin evidente.
Cauzele respirației orale
Orice cauză a scăderii fluxului nazal sau incapacitatea de a ține limba lipită de palat poate ajunge să stabilească obiceiul nociv de a respira pe gură.
Odată instaurat acest obicei, se declanșează un cerc vicios, deoarece la respirația pe gură fluxul nazal scade și mai mult deoarece maxilarul nu se lărgește (să nu uităm că cerul gurii este ¨podeaua¨ nasului).
Într-un mod puțin mai extins, putem enumera următoarele cauze:
- Amigdale hipertrofice sau polipi
- Frenul lingual restrictiv care împiedică poziționarea corectă a limbii în repaus
- Maxila sau mandibula mică
- Alergii de mediu/alimentare
- Congestie nazală pentru o perioadă largă de timp
- Infecții respiratorii
- Sept nazal deviat
- Polipi nazali
Tratament
Cum funcționează terapia miofuncțională în tulburările respiratorii orale?
Modificările fizice apar treptat în timpul creșterii și în funcție de gradul de implicare al fiecărui caz specific.
Cu toate acestea, la copii, aceste simptome pot fi tratate într-un mod foarte pozitiv prin terapia miofuncțională, adesea singură și alteori în combinație cu tratamentul ortodontic. La o vârstă mai mică, compensație existentă este mai mică și modelul neuromuscular mai puțin adaptat. Se recomandă terapia miofuncțională precoce și preventivă.
La adulți se observă tipare cu mult mai multă compensare și, de asemenea, creșteri care sunt foarte alterate de la normă, ceea ce poate duce la necesitatea unei abordări de către diferiți specialiști precum medicul ortodont, chirurgul maxilo-facial, medicul otorinolaringolog și kinetoterapeutul.
Adulții sunt de obicei destul de constanți în tratamentele lor și înțeleg că fiecare terapie presupune responsabilitate în practicarea zilnică a exercițiilor recomandate de specialist, pentru a obține rezultate și a schimba un tipar neuromuscular.
Implicarea pacientului/familiei este cheia succesului în tratament, iar rezultatele la adulți sunt de obicei destul de pozitive. Doar terapia miofuncțională, la adulți, poate să nu modifice alterarea trăsăturilor faciale la fel de mult ca la copii, deoarece creșterea lor a încetat.
Cum tratează specialistul miofuncțional respirația orală?
Terapia miofuncțională permite antrenarea mușchilor orofaciali și restabilirea posturii și funcției corecte a acestora, astfel încât pacientul să poată stabili un model satisfăcător de respirație nazală.
Tratamentul nu este atât de simplu precum pare, nu constă să închizi gura sau să forțezi inchiderea buzele cu un bandaj elastic. Pentru persoanele afectate este dificil să automatizeze respirația pe nas, mai ales cu cât problema este identificată mai târziu și se decide începerea tratamentului. Este mai bine să tratezi cât mai curând posibil, dar asta nu înseamnă că adulții nu merită tratați. În schimb, adulții, din experiența mea, tind să fie mai motivați, mai implicați și experimentează îmbunătățiri vaste.
Persoana care respira oral nu știe sa respire pe nas. În plus, mulți mușchi ai feței și gâtului s-au adaptat acestui obicei nociv și sunt slăbiți și necoordonați din cauza utilizării insuficiente. Cu alți mușchi, însă, s-a produs opusul (supraîncărcarea lor funcțională) din cauza utilizării lor greșite din cauza compensației, de aceea este fundamentală reabilitarea, pentru a învăța pacientul a respira corect.
Prin urmare, dacă există vreo îndoială sau suspiciune de dificultăți respiratorii, logopedul trebuie să trimită pacientul la ORL, pentru ca acesta să poată efectua o evaluare completă și să ofere atât diagnosticul, cât și alternativele de tratament. Dacă respirația orală se datorează unei cauze organice (polipi, amigdale hipertrofice, deviații de setp, etc), logopedul nu va putea efectua complet tratamentul miofuncțional până când problema organică nu va fi rezolvată.
Suntem pentru a te ajuta!
