Conform definiției sale, sialoreea este o patologie orală care se caracterizează printr-un exces de salivație în gură (hipersalivația). Aceasta poate fi cauzată de funcționarea scăzută a muschilor orofaciali, o boală neurologică sau afecțiunea sistemului nervos numită sindromul Sjogren aceasta afectează glandele salivare și lacrimale, cauzând o producție redusă de lichid lacrimal și salivar.
Saliva reprezintă produsul de secreţie al celor trei glande majore, parotidă, sublinguală şi submandibulară precum şi a altor minore, cu activitate scăzută.
La nivelul cavităţii orale, saliva ajută la desfăşurarea în condiţii nomale a tuturor proceselor şi ajută la menţinerea sănătăţii şi integrităţii mucoaselor.
Astfel, în timpul masticaţiei, există o producţie crescută de salivă menită să formeze bolul alimentar ce va lua apoi calea faringelui, esofagului pentru ca la final să ajungă în stomac.
De asemenea, saliva ajută la autocurăţirea cavităţii bucale, prin fluxul contiuu şi constant.
Sialoreea sau hipersalivaţia, în schimb, este o modificare a fluxului normal salivar, caracterizat printr-o cantitate secretată excesivă, ce depăşeşte necesarul.
În termeni generali, această hipersalivare este considerată normală atunci când este observată la copiii sub 2 ani. Dar, atunci când copiii depășesc vârsta de 3 ani, este considerată patologică. Cu toate acestea, este foarte frecventă la copiii cu paralizie cerebrală.
În plus, este important de subliniat faptul că sialoreea poate fi clasificată în:
- Sialoreea posterioară: acesta este momentul în care fluxul de saliva se deplasează de la limbă la faringe.
- Sialoreea anterioară: apare atunci când apare incontinența salivară și ajunge să se reverse din buza inferioară sau colțurile gurii, provocând ceea ce este cunoscut sub numele de salivare.
Dar este, de asemenea, posibil să se clasifice sialoreea și în funcție de severitatea acesteia:
- Uscată: când există exces de salivă, dar pacientul este capabil să controleze situația
- Ușoară: când excesul de salivă provoacă doar o anumită cantitate de umiditate pe buze
- Moderată: când încep să-și ude buzele și maxilarul cu salivă
- Gravă: când saliva chiar udă hainele sau când saliva este deja incontrolabilă.
SIMPTOME
În mod normal, atunci când o persoană are hipersalivație, pe lângă salivarea excesivă, suferă și de unele dintre aceste simptome:
- Respirația urât mirositoare (cunoscută și sub numele de halitoză).
- Variații ale simțului gustului.
- Dermatită.
- Oboseală musculară.
- Dificultați de voce.
- Dificultăți în procesul deglutoriu.
- Peelingul buzelor.
CAUZELE
Cauzele sialoreei pot fi foarte variate, deși sunt de obicei asociate cu aceste două probleme:
- Producerea excesiva a salivei: în acest caz, ne confruntăm cu o hiperproducție de salivă, care este cauzată de obicei de consumul unor medicamente.
- Dificultate la înghițirea salivei: deși cantitatea de salivă produsă este normală, pacientul are probleme în procesarea acesteia. Acest lucru se datorează anumitor tulburări sau boli, cum ar fi:
Un traumatism cerebral, ACV, leziune cerebrală…
Un infarct cerebral.
Paralizie facială.
Parkinson.
Paralizie cerebrală.
Scleroza laterală amiotrofică.
TRATAMENTUL
Cu siguranță acum vă întrebați „cum vindec sialoreea?” Ei bine, haideți să vă spunem că acest lucru va depinde de ceea ce a provocat-o. Adică, în funcție cauza, sau dacă sialoreea este mai mult sau mai puțin severă, pacientului i se va recomanda un tratament sau altul.
Hipersalivaţia este întotdeauna deranjantă pentru pacient.
Fonaţia, deglutiţia şi estetica sunt afectate. În timpul pronunţiei fonemelor există riscul de proiecţie a fluidului salivar în afara cavităţii bucale, fenomen deosebit de deranjat şi stânjenitor pentru pacient.
Poate avea urmări psihologice severe.
Datorită excesului salivar, poate să apară pneumonia de aspiraţie, în varianta în care saliva ajunge în căile respiratorii. Sunt efecte care nu sunt deloc de neglijat şi care perturbă serios calitatea vieţii pacientului.
Tratament farmacologic: dacă sialoreea este cauzată de consumul oricărui medicament, cel mai bine este să încetați să îl luați și să îl înlocuiți cu un alt medicament, atâta timp cât este recomandat de către un medic specialist.
Tratament chirurgical: în cazul în care s-au aplicat medicamente pentru vindecarea sialoreei și nu se obțin rezultate pozitive, se poate recurge la tratament chirurgical, care constă în extracția unora dintre glandele salivare pentru a preveni producerea excesivă de lichid.
Tratament cu medicamente: dacă s-a verificat că sialoreea este cauzată de consumul unor medicamente, este posibilă eliminarea acesteia prin simpla oprire a consumului respectiv al medicamentului în cauză. Si pentru a nu cauza alte probleme pacientului, medicatia care provoaca sialoree trebuie inlocuita cu alta asemanatoare care isi indeplineste scopul dar sa nu provoace generarea excesiva de saliva groasa.
Tratamentul prin Terapia Miofuncțională Orofacială: dacă pacientul are sialoree ca urmare a unui deficit al reflexelor neuromusculare și al funcționării motorii orale, se aplică tehnicile de stimulare a musculaturii orofaciale pentru tratarea dezechilibrului sistemului stomatognat prin speciliștii formați în terapie miofuncțională orofacială.
Aplicarea toxinei botulinice: această măsură a demonstrat o oarecare eficacitate în reducerea sialoreei. Cu toate acestea, performanța sa este limitată la o perioadă cuprinsă între patru și șase luni.
Este important de clarificat faptul că fiecare caz este diferit și de aceea nu toți pacienții trebuie să primească același tratament pentru a vindeca sialoreea. De fapt, în unele ocazii poate fi necesară aplicarea mai multor tratamente simultan, în funcție de gradul de severitate sau frecvența sialoreei.
Suntem pentru a te ajuta!
