Pe lângă limbaj, afazia afectează și alte aspecte cruciale ale vieții, inclusiv capacitatea de a menține relații reciproce cu alte persoane (relații interpersonale cu cunoscuți și străini), autonomia, întoarcerea la muncă și participarea la diferite activități sociale.
Prin urmare, atunci când se analizează competența comunicativă a unei persoane cu afazie, trebuie luate în considerare persoanele din mediul pacientului și atitudinea pe care o manifestă față de dificultățile de comunicare.
Izolarea socială, anxietatea și depresia sunt sechele importante ale afaziei și au impact asupra bunăstării. Prin urmare, un cerc de prieteni poate reduce această izolare, reduce depresia din cauza dificultăților de comunicare și, ca urmare, poate facilita o creștere a participării la activitățile din viața lor de zi cu zi.
Pe de altă parte, atitudinile supraprotectoare din partea partenerilor sau a altor membri ai familiei nu beneficiază interacțiunea comunicativă, deoarece limitează oportunitățile care pot apărea pentru persoana cu afazie în mediul său imediat și contribuie la pierderea rolului de partener al persoanei afectate. În mod similar, se știe că diferitele atitudini individuale ale îngrijitorilor (de exemplu, nivelul scăzut de competență, starea de spirit negativă) și ale specialiștilor din domeniul sănătății acționează, de asemenea, ca o barieră în procesul de recuperare a individului care suferă de afazie.
Când afazia limitează abilitățile lingvistice ale unei persoane, cei mai apropiați membri ai familiei sunt, de asemenea, afectați. Se găsesc adesea într-o situație de ignoranță și neputință atunci când vine vorba de stabilirea acestei comunicări. Pentru a îmbunătăți mediul comunicativ al persoanei cu afazie, ne propunem să oferim interlocutorilor o serie de strategii comunicative de bază pentru a minimiza problemele generate de deficitul lingvistic.
Strategii de comunicare care vizează încurajarea participării în conversație
Atunci când membrul familiei dumneavoastră are dificultăți în inițierea și menținerea comunicării, este recomandat să:
– Nu vă limitați conversația la schimburi esențiale de informații sau la întrebări „da sau nu”.
– Promovați o conversație relaxată și ușoară: încercați să păstrați plăcerea de a vorbi de dragul de a vorbi. Acest lucru îl va ajuta pe membrul familiei dvs. să-și mențină abilitățile sociale.
– Arătând că acordați atenție, îl va încuraja pe membrul familiei dumneavoastră să participe la conversație. Pentru a face acest lucru:
• Folosiți postura corpului, gesturile și privirea: stați față în față, dați din cap, mențineți contactul vizual etc.
• Folosiți expresii care demonstrează ascultarea activă: da, hm, îh, …
Strategii de comunicare care vizează îmbunătățirea înțelegerii
Transmiteți informațiile în propoziții scurte pentru a ajuta persoana să înțeleagă mesajul: Tata, Maria și copiii vin să mănânce astăzi [pauză] O să mâncăm tocană [pauză] După aceea, tragi un pui de somn [pauză] și apoi ieșim la plimbare.
– Evitați discuțiile între mai multe persoane și încercați să nu săriți de la un subiect la altul în conversație.
– Evidențiați cuvintele cheie pentru a vă ajuta să transmiteți mesajul.
– Indicați obiecte, cuvinte sau imagini în timp ce vorbiți pentru a facilita înțelegerea.
– Folosiți gesturi naturale și expresii faciale pentru a susține mesajul.
– Scrieți sau desenați pentru a susține mesajul oral.
– Vorbește într-un ritm mai lent, enunțând clar, în special:
• La introducerea unor subiecte importante și/sau noi.
• Când se repetă o frază care nu a fost înțeleasă anterior de către pacient.
– Nu ridicați prea mult vocea și nu vorbiți persoanei pe un ton copilăresc.
– Introduceți pauze în timpul intervenției dvs. (permiteți timp pentru a înțelege).
Cum să pui întrebări unei persoane cu afazie?
– Dacă abilitățile lingvistice ale persoanei o permit:
• Întrebări deschise: încurajează răspunsul liber. De exemplu: Ce e în neregulă cu tine? Ce părere ai despre film?
– Dacă tulburările de limbaj sunt foarte pronunțate:
• Întrebări închise și specifice la care se poate răspunde cu da sau nu.
• Aceste tipuri de întrebări ajută la concentrarea subiectelor de conversație: Vrei să încerci niște brânză?, Îți place?
Cum se verifică informațiile?
– Pentru a vă asigura că persoana cu afazie a înțeles ceea ce spunți, folosiți întrebări directe precum: Știți ce vreau să spun?
– Pentru a ne asigura că înțelegem ce vrea să spună persoana, putem folosi întrebări de genul: Te referi la…?, Vrei să spui că…?
– Când nu vă înțelege mesajul, spuneți-l astfel încât să poată încerca din nou sau să găsească o altă modalitate de a-l comunica (spunând un alt cuvânt, arătând spre obiect, făcând un gest…).
Strategii de comunicare care vizează îmbunătățirea limbajului expresiv
– Oferă persoanei suficient timp pentru a comunica.
– Dacă trebuie să-i ceri lămuriri membrului familiei, este sugerat să profiti de o pauză: evitați pe cât posibil să îl întrerupeți; Îl poți anunța cu gesturi sau cu o privire că ai nevoie de acea pauză.
– Uneori, o persoană începe să vorbească, dar pierde evidența a ceea ce vrea să spună. Ajutați-l repetând cuvântul sau fraza pe care a spus-o pentru a putea continua: mi-ai spus că vrei să mergi la…
– Dacă persoana are nevoie de ajutor pentru a pune o întrebare, folosiți alte resurse pentru a o ajuta și restrângeți subiectul: Este o întrebare despre X sau Y? [oferiți opțiuni], Este aceasta o întrebare despre vreunul dintre acești oameni? [arătând spre fotografie], Vrei să știi unde este fiul tău?, etc.
– Ajută-l să caute cuvinte în mod organizat pe categorii sau subcategorii, atunci când vrei să numească ceva: Este un aliment, o legumă…?
– Dacă știți care este cuvântul, puteți ajuta rostind un cuvânt înrudit sau o expresie care se termină cu același cuvânt: apă?, ouă prăjite cu cartofi…
– De asemenea, puteți începe să numiți cuvântul cu prima silabă pentru ca pacientul să găsească cuvântul dorit…
– Folosește semne și gesturi asociate cu cuvântul: Îți pun două bucăți de carne…? [a face gestul doi cu degetele mâinii].
Suntem pentru a te ajuta!
