Atât Scleroza Laterală Amiotrofică (SLA) cât și Scleroza Multiplă (SM) sunt două afecțiuni neurologice și pot avea unele simptome comune, dar sunt boli diferite. Vă prezentăm care sunt principalele diferențe dintre SLA și SM.
Scleroza laterală amiotrofică (SLA) și scleroza multiplă (SM) sunt două boli neurologice care afectează sistemul nervos și au multe asemănări, așa că este normal ca multe persoane să le confunde.
SLA, cunoscută și sub numele de boala Lou Gehrig, este o boală cronică progresivă care dăunează neuronilor motori, care controlează mișcările voluntare. Aceasta determină deteriorarea acestor celule, astfel că în timp organismul nu răspunde la ordinele pe care le primește de la creier și, în stadiile târzii ale bolii, provoacă paralizie.
În schimb, SM este o boală care afectează mielina, substanța care protejează nervii. Acest lucru îngreunează transmiterea semnalelor transmise de creier și apar diferite simptome. Deși unele tipuri de SM sunt progresive, cel mai frecvent nu sunt și este foarte rar ca SM să fie mortală.
SIMPTOMELE SLA ȘI SM: DIFERENȚE PRINCIPALE
Deoarece ambele sunt boli neurologice, există multe simptome care apar atât în scleroza laterală amiotrofică, cât și în scleroza multiplă. Cu toate acestea, există câteva diferențe cheie:
- Slăbiciunea musculară, dificultățile de vorbire sau alterații ale degluției, sialoree, sunt adesea unele dintre primele simptome ale SLA.
- În cazul SM, unele prime simptome comune sunt paresteziile sau problemele de vedere.
- SLA se caracterizează printr-o agravare treptată și constantă, în timp ce SM apare de obicei în erupții care cedează (cu excepția tipurilor progresive).
- Dificultățile cognitive sunt frecvente în SM, în timp ce sunt rare în SLA.
- Persoanele cu SLA au tendința de a dezvolta o deteriorare fizică mai mare.
- Persoanele cu SLA, în timp, vor avea slăbiciune în funcțiile lor motorii care le vor afecta toate mișcările voluntare.
Dintre cele două afecțiuni, scleroza multiplă este mult mai frecventă decât scleroza laterală amiotrofică. Ele sunt, de asemenea, diferențiate în funcție de tipul de persoană care este cel mai frecvent diagnosticată:
- SM este una dintre cele mai frecvente boli neurologice în rândul tinerilor între 20 și 40 de ani.
- SLA afectează în special persoanele între 40 și 70 de ani.
- Există mai multe femei diagnosticate cu SM, în timp ce în cazul SLA se întâmplă invers, iar diagnosticul este mai frecvent la bărbați.
- SM este cel mai frecvent în rândul persoanelor caucaziene, în timp ce SLA afectează toate grupurile în mod egal.
- SLA poate fi moștenită, în timp ce cu SM, deși există un factor genetic, nu putem vorbi de o boală ereditară.
Deși nu există un tratament pentru vindecarea bolii, există terapii care pot ajuta la gestionarea simptomelor și la încetinirea progresiei dizabilității. Ambele afecțiuni beneficiază și de reabilitare terapeutică ca mijloc de a obține o calitate mai bună a vieții.
Tratamentul medicamentos pentru aceasta boala este recomandat de medic pentru reducerea crampelor musculare, a rigiditatii, pentru combaterea salivarii excesive, pentru combaterea instabilitatii emotionale, precum si pentru ameliorarea durerilor, a starilor depresive, a insomniilor si a constipatiei.
Fizioterapia, sedintele cu un logoped, specialist în tulburări neurologice, precum si ajutorul unui nutriționist vor fi de mare folos pacientului. Fizioterapia poate reda mobilitatea musculara si articulara a pacientului care sufera de aceasta boala.
Pe de alta parte, logopedul poate fi de ajutor pacientului care are dificultăți de vorbire, respirație, deglutiție sau poate învăța diferite tehnici de alimentare, astfel încât pacientul sa nu se înece in timp ce mănâncă, disfagia fiind prezentă într-un procent foarte ridicat.
Suntem pentru a te ajuta!
